Une
gare di pescje
Un
pari cul frut
al
prepare, la sere,
la
cjane plui lungje,
chê
plui lizere.
“Doman
je la gare,
viôt
te cassele,
controle,
sono
ducj i ordegns?”
Aromai
dut al è pront,
i
ams, i viers
e
ancje i plomps.
Intal
doman di buinore,
a
son li, dongje de aghe,
a
son ducj in rie.
E
scomence la gare.
Un
al bute l’am dongje la rive.
Un
altri al lance dulà
che
la aghe si môf.
Un
am si imberdee
intor
di chel di un compagn.
Un,
rabiôs, al tontone
“culì,
pes no 'nd è.”
Tun
trat, un frut
si
lu sint a vosâ.
“Cjapade!
Cjapade!”
So
pari lu clame.
“Spessee,
spessee,
tirile
sù,
ten
ferme la cjane,
cjape
la rêt,
sta
atent
che
no scjampi.”
Di
ogni bande
si
sint svuatarâ
la
trote che sgurle
inte
aghe,
ingrimpade
intal am.
Chê
biele gare,
chê
biele pescjade,
no
podarai smenteâ.
Inta
la ment
par
simpri mi restarà.